Educaţia neliniară

Inspirat fiind de 2 video-uri
1 şi 2
Mi-am dat seama că educaţia sau învăţământrul într-adevăr nu trebuie să fie liniar, uniderecţionat şi standartizat. Toată lumea probabil deja ştie că X şi Y învaţă diferit; unul poate fi vizual altul auditiv sau somatic şi deci metodele de predare trebuie să difere.

Trebuie să difere şi surele şi informaţia predată zic eu. Fiecare din noi nu numai învaţă diferit, dar şi asimilează mai uşor(sau mai greu) diferită informaţie. Ca să nu fiu atât de abstract voi aduce exemplul de profil real şi uman, s-ar părea separarea e oferită, dar asta nu este suficient, avem nevoie de mai mult!

Exemple?

Îmi place tehnologiile moderne, şi internetul probabil este acel ceva ce le uneşte pe toate la moment. Deci cum putem folosi internetul pentru învăţare neliniară, şi nu doar chat sau reţele sociale(deşi şi acestea pot aduce informaţie dar e un alt subiect acum). Spre exemplu există studentul A care se pregăteşte de examenele de licenţă, facultatea economie. Ce ar putea să facă? Două căi:
1. învaţă conform conspectului.
2. foloseşte posibilităţile neliniare oferite de tehnologii.

Ce faci dacă nu înţelegi prin ce se diferă conceptul de echilibru în oligopolie a lui Nash de teoria lui Adam Smith? Dai click aici. Mult mai interesant decât să stai în bibliotecă, şi mai clar nu?

Unicul dezavantaj a educaţiei neliniare este că la moment nu poate fi sistematizată. Creierul uman e făcut astfel încât în mase e mai simplu să te mişti uniderecţional. De asta: vrei ceva mai mult, atunci trebuie să o faci singur.

Trainerly yours,

Nicolae Apostu

Educaţia şi Dezvoltarea (scris de Pavel Moraru)

Motivat de articolul lui Eugeniu despre influenţa educaţiei asupra dezvoltării ...
Vreau să merg mai departe şi să enunţ un termen relativ nou dar relativ cunoscut (fără a analiza pe cât de bine este înţeles acest termen) şi anume Dezvoltarea Sustenabilă (Sustainable Development).

Fiind student la facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi activând într-un mediu plin de oameni oarecum conectaţi la procesele economice din ţară şi afara ei, mi-am tot pus întrebări despre factorii ce influenţează dezvoltarea economică şi nu numai. Cred că noţiunea de Dezvoltare sustenabilă cuprinde în ea toate aspectele ce ţin de o creştere+îmbunătăţire.

Ce este Dezvoltarea Sustenabilă ?
„... este un aşa tip de dezvoltare, care acoperă necesităţile actuale fără a diminua posibilităţile viitoarelor generaţi să îşi acopere necesităţile lor ...”

Eu înţeleg această frază ca fiind o enunţare a cunoaşterii şi ÎNŢELEGERII importanţei anumitor procese ţi a efectelor care apar pe urma lor. Învăţarea non-formală are ca scop transmiterea anumitor mesaje din care omul să înţeleagă cum să îşi schimbe viaţa sau mai nou să crească calitatea vieţii.

Analizând “Millennium Development Goals” declarate de UN în 2000 la New York şi tendinţele curente a Consiliului Europei putem fi siguri că cel puţin declarativ, omenirea este gata să promoveze o învăţare sistematică şi coerentă pe tot parcursul vieţii pentru fiecare om care şi-o doreţte.

Vreau să amintesc că există 2 direcţii de evaluare a dezvoltării umane:
1. Verticală – judecarea în timp, analiza diferenţelor dintre generaţii
2. Orizontală- judecarea în spaţiu, analiza între „Nordul bogat” şi „Sudul sărac” (geografic)
Oricare ar fi modul de evaluare a dezvoltării unei societăţi este important să recunoaştem că este miop şi repezit să declarăm ca dezvoltarea economică înseamnă dezvoltarea ţării.

Cu toate acestea fiind spuse sper spre o învăţare responsabilă deci sustenabilă din partea trainerilor şi a oamenilor care educă.
Trainerly yours,
Pavel.

Cum educaţia contribuie la dezvoltarea tarii?

O mulţime de articole sunt scrise despre modul în care ţările s-au dezvoltat in ultimii 18-20 de ani. Ce a fost bun, ce a fost rău, ce ar fi putut fi mai bine ... majoritatea articolelor insă sunt despre politică, economie şi viaţa socială, puţine sunt despre educaţie, despre dezvoltarea personală şi profesională a cetăţenilor, şi chiar mai puţine despre interconexiunea elementelor sociale: cum influenţează politica - economia, cum economia influenţeaza viaţa socială, cum influenţează educaţia politică, economia şi viaţa socială. Eu consider ca atunci cind i-ai toate componentele si interacţiunea acestora poţi face o analiză reală.

In acest blog-post vreau să încerc să răspund la întrebarea: Cum înfluentează educaţia , dezvoltarea economică a ţării? Iar economia la rândul ei este motorul de dezvoltare al unei ţări moderne, astfel de fapt, problema merge mai larg: modul în care educaţia influenţează dezvoltarea ţării?

În general, există trei mari factori de influenţă a educaţiei asupra dezvoltării economice a unei ţări:

- Cantitatea de educaţie (coeficient de influenţă 34% din maxim 100%) *

- Calitatea educaţiei (coeficient de influenţă 41%)

- Cantitatea şi calitatea educaţiei (coeficient de influenţă 48%)

* conform unui studiu facut de Universitatea Columbia în 2009

Sa le analizăm pe fiecare in parte:

Primul factor este cantitatea. Acest lucru este caracteristic pentru ţările ex-sovietice unde învăţământul a fost în in gratuit, astfel aproximativ 95% din populaţia tânără au fost absolvenţi ai şcolilor de bază şi mai mult de 80% a învăţământul superior. In termeni scurţi, acest sistem a avut rezultate bune după Independenţă. Tinerii au fost inalt clasaţi pe piaţa internaţională a muncii şi, de asemenea, pe plan intern ,economia dădea semne de dezvoltare. Pe termen lung, însă sistemul s-a arătat rigid şi puţin flexibil. Tot mai mulţi studenţi şi reprezentanţi ai businessului,spun astazi, că nu merg în aceeaşi direcţie.

Al doilea factor este calitatea. Această situaţie este caracteristică pentru culturile occidentale (ţări precum): Marea Britanie, Belgia, şi SUA. Accentul a fost pe sistemul de învăţământ de calitate, în aceste ţări este foarte greu sa ajungi student în învăţământul superior. Educaţia de înaltă calitate, de fapt, a fost transformat aici într-un atribut privilegiat de viaţă. Din punct de vedere economic această strategie a avut un impact bun,locurile de muncă importante au fost realizate de oameni cu înaltă calificare,impactul social insă nu a fost la fel de mare, şi astăzi în viata tinerilor care nu au reuşit să ajunge la o universitate bună este egalat cu un eşec in viaţă, pentru mulţi insămnând chiar sfârşitul ei.

Al treilea factor este calitatea si cantitatea. Acest sistem de învăţământ este specific ţărilor scandinave (Norvegia, Suedia, Finlanda), precum şi unele ţări din Asia (Taiwan, Coreea). În aceste ţări procentul persoanelor care au acces gratuit la educaţie este mare, iar calitatea este una dintre cele mai bune din lume. Ca rezultat în ultimii 10 ani aceste ţări sunt apreciate in top 10 locuri în care standardele de viaţă sunt cele mai ridicate. Dar aici este paradoxul, este referitor la ceea ce spuneam mai devreme, toate elementele sistemului de ţară ar trebui să fie în dezvoltare sinergetică. In topul 30 de ţări ale lumii cu cea mai bună educaţie: Finlanda, Coreea, Japonia, Suedia, Marea Britanie, Rusia ... aceste ţări sunt, de asemenea, în top 30 şi în alte categorii: ţările cu cea mai mare rată de sinucidere; ţările cu oameni nefericiţi. Aşadar învăţământul de calitate duce doar la rezultate economice foarte bune nu conduce neaparat la o naţiune fericită. Din punctul meu de vedere învăţământul nu ar trebui sa fie conectat doar la cresterea economică, ci la viata fiecaruia, pentru că dintre cele 168 de ore pe săptămâna numai 40 ore le petrecem la locul de muncă ... de aceea programa educaţională ar trebui să fie mai echilibrata ...

Perioada de tranziţie a trecut pentru ţările ex-sovietice, este timpul pentru a opri vina "vechiului regim" şi să înceapă a fi o naţiune si o tara mai bună - azi. Dar putem face asta doar dacă toate părţile interesate din ţară se unesc împreună!

Trainerly yours,

Eugeniu