Toate trainingurile de comunicare la care am mers de obicei vorbesc despre emiţător-receptor-feedback şi drumul pe care îl parcurge mesajul(mesajele). Dacă mergem în ceva mai avansat atunci putem da de
¤ NLP,
¤ ponderea mesajelor verbale şi non-verbale,
¤ tipuri de oameni(VAK pentru vizual, auditiv kinestitic sau altele) şi percepţia mesajelor de către ei.
Dar trăim în un secol tehnologic şi o astfel de abordare îmi pare învechită. Astăzi ca mesajul meu să ajungă la câteva sute, sau de ce nu-mii de oameni, nu este nevoie să îi comunic fiecărui în parte idea, nu trebuie să ridic telefonul sau să deschid e-mail-ul, vorbim despre un alt nivel de interacţiune.
Prin intermediul reţelelor sociale viteza "aria de acoperire" a comunicării a crescut în progresie geometrică, or aceasta este o nouă formă a interacţiunii între oameni. Ca să ai blog(care este cea mai sofisticată formă a web2.0) acum nu mai este nevoie de un efort considerent, iar pe măsură ce tot mai mulţi oameni se conectează la reţea impactul ei creşte proporţional. Oare nu există şi aici reguli sau legităţi, care în mod normal ar putea fi şi sunt diferite.
Atunci revin la idea că majoritatea trainingurilor de comunicare în ziua de azi sunt învechite, platforma face-to-face a fost înlocuită de un Open Space continuu şi permanent, lipsa de înţelegere a conceptului pentru publicul larg însă fură din randament. O soluţie în acest caz ar fi identificarea noilor canale, şi includerea lor în conceptul clasic a comunicării.
Trainerly yours,
Nicolae Apostu
Dar trăim în un secol tehnologic şi o astfel de abordare îmi pare învechită. Astăzi ca mesajul meu să ajungă la câteva sute, sau de ce nu-mii de oameni, nu este nevoie să îi comunic fiecărui în parte idea, nu trebuie să ridic telefonul sau să deschid e-mail-ul, vorbim despre un alt nivel de interacţiune.
Prin intermediul reţelelor sociale viteza "aria de acoperire" a comunicării a crescut în progresie geometrică, or aceasta este o nouă formă a interacţiunii între oameni. Ca să ai blog(care este cea mai sofisticată formă a web2.0) acum nu mai este nevoie de un efort considerent, iar pe măsură ce tot mai mulţi oameni se conectează la reţea impactul ei creşte proporţional. Oare nu există şi aici reguli sau legităţi, care în mod normal ar putea fi şi sunt diferite.
Atunci revin la idea că majoritatea trainingurilor de comunicare în ziua de azi sunt învechite, platforma face-to-face a fost înlocuită de un Open Space continuu şi permanent, lipsa de înţelegere a conceptului pentru publicul larg însă fură din randament. O soluţie în acest caz ar fi identificarea noilor canale, şi includerea lor în conceptul clasic a comunicării.
Trainerly yours,
Nicolae Apostu
Salut Nicu
RăspundețiȘtergereMi-a placut tema abordată și m-a și șocat un pic :)
Sper să nu ajungem la un nivel de comunicare în care face-to-face să se facă regulat prin Skype...
Tocmai în perioada asta de cucerire a metodelor noi, cred că e bine să ne reamintim și de cele vechi. Imi pare că dacă le vom neglija, vom da peste cap o anumită balanță interioară. Eu unu am acasă 2 seturi de caligrafie și vreau să ma apuc serios -la un moment dat- de arta scrisului frumos :)-
Imi pare că randamentul nu trebuie să fie singurul și nici cel mai important criteriu de evaluare. Chiar dacă este greu să pastrezi echilibrul între cerințele companiilor și necesitățile proprii. Poate este o viziune utopică și devalorizată, intr-o epocă a vitezei, vitezei mai mari și a vitezei extreme... Dar nu credeți că un cauciuc întins la extrem se mai și rupe? Partea bună este că-l putem înlocui și arde... Dar dacă ne arde el pe noi?
Mda... hai că scriu verzi și uscate, dar parcă mi-ar place să îmbinăm melodios tot ce ne stă la dispoziție: Internetul cu o bere cu prietenii, traininguri face-to-face cu programe informaționale online, stirile de la Pro-Tv cu Anotimpurile lui Vivaldi...
Oricum ar fi, eu vă urez o strângere de mână reală și vă salut internetizat
Vlad
eu îs adeptul laptopului şi a vitezei
RăspundețiȘtergeredar nu aş schimba ceaiul cu prietenii nici pe 3 conferinţe skype
deci da îmbinării
unde mai pui că...una fără alta nicicum