Mitul Ice-Berg în Comunicare (un articol de Vlad Ianusevici)

Se zice că în Comunicare mesajul Non-Verbal, împreună cu cel Para-Verbal, dețin o supremație absolută. O bună Comunicare depinde în proporție de 93% de aceste 2 elemente.

Așa se zice...

Traineri tineri și bătrâni, traineri motivați și traineri plictisiți, traineri carismatici și traineri mai puțin carismatici... ei bine, ei toți ies în fața publicului și luându-l martor pe Albert Mehrabian, postulează: Comunicarea este în procent de 93% dependentă de Limbajul Non-Verbal și de cel Para-Verbal. Este aruncat în față modelul Eis-Berg, o imagine care are menirea de a ne arăta clar că 93% din Eis-Berg se află sub apă, în timp ce doar 7% sunt deasupra.

Ceea ce este corect la nivelul comunicării între un Ice-Berg și Titanicul, nu este însă corect dacă generalizăm și înspre Comunicare.

Să vedem de ce modelul Ice-Berg este limitat, ce a vrut el de fapt să spună și cum s-a ajuns la percepția, deseori greșită pe care o avem acum. La sfârșitul acestui articol sunt convins că veți folosi acest model cu o mai conștientizare și implicit responsabilitate.

Dar haideți să ne punem pe treabă si să vedem mai atenți despre ce este vorba. Între anii 1967 și 1971, profesorul Albert Mehrabian a făcut mai multe experimente psihologice legate de comportamentul Non-Verbal. Resultatele au fost urmatoarele:

1. 55% din informații sunt transmise și percepute Non-Verbal: Mimică

2. 38% din informații sunt transmise și percepute Para-Verbal: Voce

3 7% din informații sunt transmise și percepute prin mesaj

Ei bine, rezultatele acestor experimente s-au răspândit ca vântul, devenind mult cunoscuta regulă 55-38-7, sau teoria lui Mehrabian, sau Modelul Ice-Berg. Această regulă a fost înțeleasă pe scurt cam așa: Poți să dai din gură cât vrei, că oricum doar 7% din ce ai spus contează. Restul de 93% se transmit la nivel Non-Verbal și Para-Verbal.

Până aici, totul e Ok, nu-i așa? Haideți să ne uităm un pic mai atenți la experimentul pe care Mehrabian îl făcea. Participanții erau rugați să categorizeze anumite cuvinte după intensitatea lor emoțională: ”multumesc” = pozitiv / ”înfricoșător” = negativ / ”adevărat” = neutral. Apoi li se citeau aceste cuvinte cu o intonație anumită.

Într-un alt experiment, Mehrabian ruga participanții să categorizeze anumite cuvinte neutrale în timp ce în paralel le erau arătate poze cu fețele unor oameni. Aceste poze arătau oameni bine-dispuși, supărați și neutrali. Astfel și cuvintele se transformau din fostul lor stadiu de neutralitate în cuvinte pozitive, negative sau rămâneau neutre, în dependență de poza văzută.

Având în vedere că experimentul se rezuma doar la anumite cuvinte, este foarte dificil să-l generalizăm la nivel de Comunicare. Meritul lui este de a arăta rolul Simpatiei în procesul Comunicării. Este un rol foarte important mai ales pentru politicieni. În general pentru oameni care au contact mult cu alți oameni și trebuie să inspire un sentiment de simpatie. În ce privește politicienii, adeseori doar simpatia duce la vot. Sau nu J În ce privește doctorii, dacă v-ar vorbii doar la nivel Non-Verbal și Para-Verbal... hmmm... s-ar putea să vă duceți la alt doctor... Alt exemplu de comunicare mai amplă ar fi acel tehnician bun, care explică lucruri tehnice, este înțeles și înțelege ce face, dar mesajul lui este în mare parte la nivel de informație, de mesaj. Putem spune la sfârsit că nu ne-a placut mult de el, dar am învățat foarte bine cum să-mi fac un blog (sau o bloagă)

Dacă am generaliza deci aceste rezultate ar trebui automat și să reducem comunicarea la cuvinte izolate, așa cum a făcut și Mehrabian în experimentele lui.

În ce privește răspândirea extrem de rapidă a acestui model, eu cred că se datorează în mare masură dorinței unor traineri de a avea încă un instrument la mâna, un instrument care să atragă atenția și să pună participanții într-o lumină de învățăcei care, iată dovada, nu știu nimic, dar pot să învețe totul de la acel trainer. Discuția despre etica profesională poate continua J

Concluzie: Modelul Ice-Berg este foarte util atunci când face referința doar la Simpatie, și se topește văzând cu ochii dacă încercăm să-l generalizăm la nivelul întregii Comunicări.

Vă urez o comunicare plăcuta, la toate nivelurile posibile și imposibile

Peter-Vlad Ianusevici

Clubul Trainerilor - Întâlnirea 2

Planificări

Reguli
Idei
Toate în şedinţa 2
P.S. Creştem
P.P.S.vedem pozele

Trainer = educatorul adultului (articol de Vica Chicu)

Ce se inţelege prin rolul trainerilor in societate…? Lumea a devenit aşa de complexă încît si cele mai simple lucruri par complicate, ca un exemplu ar putea fi daca ne referim la sensul cuvîntului si a cuvîntului , actualmente nu mai putem confunda cei doi termeni, chiar dacă pentru generaţiile anterioare ele au fost aproape sinonime.

Există procesul şcolarizării, care in termenii Comisiei europene inseamnă “ educaţie si profesionalizare” intr-un singur cuvânt “ Training” si “învaţarea la virsta adultă” - ceea ce pină recent a fost invaţarea pe tot parcursul vieţii, iar in prezent cuprinde toate procesele invaţării cu excepţia procesului educaţiei şcolare, a trainingului si a educaţiei universitare.

S-a finisat perioada in care educatia avea loc doar in tinereţe, acum suntem in “era” educaţiei permanente, si procesul de training poate fi considerat un element de bază pentru realizarea acesteea. Cu toţii constientizăm că ne aflăm intr-o societate Informaţionala , ce neaparat se conjugă cu societatea Cunoasterii, si această cunoastere poate fi oferită prin intermediul trainingului

Mă bucură faptul ca trainingul este perceput ca o “revoluţie” in procesul educativ, si tot in acelaşi timp mă framântă cognitiv intrebarea: “ ce va fi mai departe...? “

Comunicare în sec. XXI

Toate trainingurile de comunicare la care am mers de obicei vorbesc despre emiţător-receptor-feedback şi drumul pe care îl parcurge mesajul(mesajele). Dacă mergem în ceva mai avansat atunci putem da de

¤ NLP,

¤ ponderea mesajelor verbale şi non-verbale,

¤ tipuri de oameni(VAK pentru vizual, auditiv kinestitic sau altele) şi percepţia mesajelor de către ei.

Dar trăim în un secol tehnologic şi o astfel de abordare îmi pare învechită. Astăzi ca mesajul meu să ajungă la câteva sute, sau de ce nu-mii de oameni, nu este nevoie să îi comunic fiecărui în parte idea, nu trebuie să ridic telefonul sau să deschid e-mail-ul, vorbim despre un alt nivel de interacţiune.

Prin intermediul reţelelor sociale viteza "aria de acoperire" a comunicării a crescut în progresie geometrică, or aceasta este o nouă formă a interacţiunii între oameni. Ca să ai blog(care este cea mai sofisticată formă a web2.0) acum nu mai este nevoie de un efort considerent, iar pe măsură ce tot mai mulţi oameni se conectează la reţea impactul ei creşte proporţional. Oare nu există şi aici reguli sau legităţi, care în mod normal ar putea fi şi sunt diferite.

Atunci revin la idea că majoritatea trainingurilor de comunicare în ziua de azi sunt învechite, platforma face-to-face a fost înlocuită de un Open Space continuu şi permanent, lipsa de înţelegere a conceptului pentru publicul larg însă fură din randament. O soluţie în acest caz ar fi identificarea noilor canale, şi includerea lor în conceptul clasic a comunicării.

Trainerly yours,

Nicolae Apostu