Educaţia neliniară

Inspirat fiind de 2 video-uri
1 şi 2
Mi-am dat seama că educaţia sau învăţământrul într-adevăr nu trebuie să fie liniar, uniderecţionat şi standartizat. Toată lumea probabil deja ştie că X şi Y învaţă diferit; unul poate fi vizual altul auditiv sau somatic şi deci metodele de predare trebuie să difere.

Trebuie să difere şi surele şi informaţia predată zic eu. Fiecare din noi nu numai învaţă diferit, dar şi asimilează mai uşor(sau mai greu) diferită informaţie. Ca să nu fiu atât de abstract voi aduce exemplul de profil real şi uman, s-ar părea separarea e oferită, dar asta nu este suficient, avem nevoie de mai mult!

Exemple?

Îmi place tehnologiile moderne, şi internetul probabil este acel ceva ce le uneşte pe toate la moment. Deci cum putem folosi internetul pentru învăţare neliniară, şi nu doar chat sau reţele sociale(deşi şi acestea pot aduce informaţie dar e un alt subiect acum). Spre exemplu există studentul A care se pregăteşte de examenele de licenţă, facultatea economie. Ce ar putea să facă? Două căi:
1. învaţă conform conspectului.
2. foloseşte posibilităţile neliniare oferite de tehnologii.

Ce faci dacă nu înţelegi prin ce se diferă conceptul de echilibru în oligopolie a lui Nash de teoria lui Adam Smith? Dai click aici. Mult mai interesant decât să stai în bibliotecă, şi mai clar nu?

Unicul dezavantaj a educaţiei neliniare este că la moment nu poate fi sistematizată. Creierul uman e făcut astfel încât în mase e mai simplu să te mişti uniderecţional. De asta: vrei ceva mai mult, atunci trebuie să o faci singur.

Trainerly yours,

Nicolae Apostu

Educaţia şi Dezvoltarea (scris de Pavel Moraru)

Motivat de articolul lui Eugeniu despre influenţa educaţiei asupra dezvoltării ...
Vreau să merg mai departe şi să enunţ un termen relativ nou dar relativ cunoscut (fără a analiza pe cât de bine este înţeles acest termen) şi anume Dezvoltarea Sustenabilă (Sustainable Development).

Fiind student la facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi activând într-un mediu plin de oameni oarecum conectaţi la procesele economice din ţară şi afara ei, mi-am tot pus întrebări despre factorii ce influenţează dezvoltarea economică şi nu numai. Cred că noţiunea de Dezvoltare sustenabilă cuprinde în ea toate aspectele ce ţin de o creştere+îmbunătăţire.

Ce este Dezvoltarea Sustenabilă ?
„... este un aşa tip de dezvoltare, care acoperă necesităţile actuale fără a diminua posibilităţile viitoarelor generaţi să îşi acopere necesităţile lor ...”

Eu înţeleg această frază ca fiind o enunţare a cunoaşterii şi ÎNŢELEGERII importanţei anumitor procese ţi a efectelor care apar pe urma lor. Învăţarea non-formală are ca scop transmiterea anumitor mesaje din care omul să înţeleagă cum să îşi schimbe viaţa sau mai nou să crească calitatea vieţii.

Analizând “Millennium Development Goals” declarate de UN în 2000 la New York şi tendinţele curente a Consiliului Europei putem fi siguri că cel puţin declarativ, omenirea este gata să promoveze o învăţare sistematică şi coerentă pe tot parcursul vieţii pentru fiecare om care şi-o doreţte.

Vreau să amintesc că există 2 direcţii de evaluare a dezvoltării umane:
1. Verticală – judecarea în timp, analiza diferenţelor dintre generaţii
2. Orizontală- judecarea în spaţiu, analiza între „Nordul bogat” şi „Sudul sărac” (geografic)
Oricare ar fi modul de evaluare a dezvoltării unei societăţi este important să recunoaştem că este miop şi repezit să declarăm ca dezvoltarea economică înseamnă dezvoltarea ţării.

Cu toate acestea fiind spuse sper spre o învăţare responsabilă deci sustenabilă din partea trainerilor şi a oamenilor care educă.
Trainerly yours,
Pavel.

Cum educaţia contribuie la dezvoltarea tarii?

O mulţime de articole sunt scrise despre modul în care ţările s-au dezvoltat in ultimii 18-20 de ani. Ce a fost bun, ce a fost rău, ce ar fi putut fi mai bine ... majoritatea articolelor insă sunt despre politică, economie şi viaţa socială, puţine sunt despre educaţie, despre dezvoltarea personală şi profesională a cetăţenilor, şi chiar mai puţine despre interconexiunea elementelor sociale: cum influenţează politica - economia, cum economia influenţeaza viaţa socială, cum influenţează educaţia politică, economia şi viaţa socială. Eu consider ca atunci cind i-ai toate componentele si interacţiunea acestora poţi face o analiză reală.

In acest blog-post vreau să încerc să răspund la întrebarea: Cum înfluentează educaţia , dezvoltarea economică a ţării? Iar economia la rândul ei este motorul de dezvoltare al unei ţări moderne, astfel de fapt, problema merge mai larg: modul în care educaţia influenţează dezvoltarea ţării?

În general, există trei mari factori de influenţă a educaţiei asupra dezvoltării economice a unei ţări:

- Cantitatea de educaţie (coeficient de influenţă 34% din maxim 100%) *

- Calitatea educaţiei (coeficient de influenţă 41%)

- Cantitatea şi calitatea educaţiei (coeficient de influenţă 48%)

* conform unui studiu facut de Universitatea Columbia în 2009

Sa le analizăm pe fiecare in parte:

Primul factor este cantitatea. Acest lucru este caracteristic pentru ţările ex-sovietice unde învăţământul a fost în in gratuit, astfel aproximativ 95% din populaţia tânără au fost absolvenţi ai şcolilor de bază şi mai mult de 80% a învăţământul superior. In termeni scurţi, acest sistem a avut rezultate bune după Independenţă. Tinerii au fost inalt clasaţi pe piaţa internaţională a muncii şi, de asemenea, pe plan intern ,economia dădea semne de dezvoltare. Pe termen lung, însă sistemul s-a arătat rigid şi puţin flexibil. Tot mai mulţi studenţi şi reprezentanţi ai businessului,spun astazi, că nu merg în aceeaşi direcţie.

Al doilea factor este calitatea. Această situaţie este caracteristică pentru culturile occidentale (ţări precum): Marea Britanie, Belgia, şi SUA. Accentul a fost pe sistemul de învăţământ de calitate, în aceste ţări este foarte greu sa ajungi student în învăţământul superior. Educaţia de înaltă calitate, de fapt, a fost transformat aici într-un atribut privilegiat de viaţă. Din punct de vedere economic această strategie a avut un impact bun,locurile de muncă importante au fost realizate de oameni cu înaltă calificare,impactul social insă nu a fost la fel de mare, şi astăzi în viata tinerilor care nu au reuşit să ajunge la o universitate bună este egalat cu un eşec in viaţă, pentru mulţi insămnând chiar sfârşitul ei.

Al treilea factor este calitatea si cantitatea. Acest sistem de învăţământ este specific ţărilor scandinave (Norvegia, Suedia, Finlanda), precum şi unele ţări din Asia (Taiwan, Coreea). În aceste ţări procentul persoanelor care au acces gratuit la educaţie este mare, iar calitatea este una dintre cele mai bune din lume. Ca rezultat în ultimii 10 ani aceste ţări sunt apreciate in top 10 locuri în care standardele de viaţă sunt cele mai ridicate. Dar aici este paradoxul, este referitor la ceea ce spuneam mai devreme, toate elementele sistemului de ţară ar trebui să fie în dezvoltare sinergetică. In topul 30 de ţări ale lumii cu cea mai bună educaţie: Finlanda, Coreea, Japonia, Suedia, Marea Britanie, Rusia ... aceste ţări sunt, de asemenea, în top 30 şi în alte categorii: ţările cu cea mai mare rată de sinucidere; ţările cu oameni nefericiţi. Aşadar învăţământul de calitate duce doar la rezultate economice foarte bune nu conduce neaparat la o naţiune fericită. Din punctul meu de vedere învăţământul nu ar trebui sa fie conectat doar la cresterea economică, ci la viata fiecaruia, pentru că dintre cele 168 de ore pe săptămâna numai 40 ore le petrecem la locul de muncă ... de aceea programa educaţională ar trebui să fie mai echilibrata ...

Perioada de tranziţie a trecut pentru ţările ex-sovietice, este timpul pentru a opri vina "vechiului regim" şi să înceapă a fi o naţiune si o tara mai bună - azi. Dar putem face asta doar dacă toate părţile interesate din ţară se unesc împreună!

Trainerly yours,

Eugeniu

Mitul Ice-Berg în Comunicare (un articol de Vlad Ianusevici)

Se zice că în Comunicare mesajul Non-Verbal, împreună cu cel Para-Verbal, dețin o supremație absolută. O bună Comunicare depinde în proporție de 93% de aceste 2 elemente.

Așa se zice...

Traineri tineri și bătrâni, traineri motivați și traineri plictisiți, traineri carismatici și traineri mai puțin carismatici... ei bine, ei toți ies în fața publicului și luându-l martor pe Albert Mehrabian, postulează: Comunicarea este în procent de 93% dependentă de Limbajul Non-Verbal și de cel Para-Verbal. Este aruncat în față modelul Eis-Berg, o imagine care are menirea de a ne arăta clar că 93% din Eis-Berg se află sub apă, în timp ce doar 7% sunt deasupra.

Ceea ce este corect la nivelul comunicării între un Ice-Berg și Titanicul, nu este însă corect dacă generalizăm și înspre Comunicare.

Să vedem de ce modelul Ice-Berg este limitat, ce a vrut el de fapt să spună și cum s-a ajuns la percepția, deseori greșită pe care o avem acum. La sfârșitul acestui articol sunt convins că veți folosi acest model cu o mai conștientizare și implicit responsabilitate.

Dar haideți să ne punem pe treabă si să vedem mai atenți despre ce este vorba. Între anii 1967 și 1971, profesorul Albert Mehrabian a făcut mai multe experimente psihologice legate de comportamentul Non-Verbal. Resultatele au fost urmatoarele:

1. 55% din informații sunt transmise și percepute Non-Verbal: Mimică

2. 38% din informații sunt transmise și percepute Para-Verbal: Voce

3 7% din informații sunt transmise și percepute prin mesaj

Ei bine, rezultatele acestor experimente s-au răspândit ca vântul, devenind mult cunoscuta regulă 55-38-7, sau teoria lui Mehrabian, sau Modelul Ice-Berg. Această regulă a fost înțeleasă pe scurt cam așa: Poți să dai din gură cât vrei, că oricum doar 7% din ce ai spus contează. Restul de 93% se transmit la nivel Non-Verbal și Para-Verbal.

Până aici, totul e Ok, nu-i așa? Haideți să ne uităm un pic mai atenți la experimentul pe care Mehrabian îl făcea. Participanții erau rugați să categorizeze anumite cuvinte după intensitatea lor emoțională: ”multumesc” = pozitiv / ”înfricoșător” = negativ / ”adevărat” = neutral. Apoi li se citeau aceste cuvinte cu o intonație anumită.

Într-un alt experiment, Mehrabian ruga participanții să categorizeze anumite cuvinte neutrale în timp ce în paralel le erau arătate poze cu fețele unor oameni. Aceste poze arătau oameni bine-dispuși, supărați și neutrali. Astfel și cuvintele se transformau din fostul lor stadiu de neutralitate în cuvinte pozitive, negative sau rămâneau neutre, în dependență de poza văzută.

Având în vedere că experimentul se rezuma doar la anumite cuvinte, este foarte dificil să-l generalizăm la nivel de Comunicare. Meritul lui este de a arăta rolul Simpatiei în procesul Comunicării. Este un rol foarte important mai ales pentru politicieni. În general pentru oameni care au contact mult cu alți oameni și trebuie să inspire un sentiment de simpatie. În ce privește politicienii, adeseori doar simpatia duce la vot. Sau nu J În ce privește doctorii, dacă v-ar vorbii doar la nivel Non-Verbal și Para-Verbal... hmmm... s-ar putea să vă duceți la alt doctor... Alt exemplu de comunicare mai amplă ar fi acel tehnician bun, care explică lucruri tehnice, este înțeles și înțelege ce face, dar mesajul lui este în mare parte la nivel de informație, de mesaj. Putem spune la sfârsit că nu ne-a placut mult de el, dar am învățat foarte bine cum să-mi fac un blog (sau o bloagă)

Dacă am generaliza deci aceste rezultate ar trebui automat și să reducem comunicarea la cuvinte izolate, așa cum a făcut și Mehrabian în experimentele lui.

În ce privește răspândirea extrem de rapidă a acestui model, eu cred că se datorează în mare masură dorinței unor traineri de a avea încă un instrument la mâna, un instrument care să atragă atenția și să pună participanții într-o lumină de învățăcei care, iată dovada, nu știu nimic, dar pot să învețe totul de la acel trainer. Discuția despre etica profesională poate continua J

Concluzie: Modelul Ice-Berg este foarte util atunci când face referința doar la Simpatie, și se topește văzând cu ochii dacă încercăm să-l generalizăm la nivelul întregii Comunicări.

Vă urez o comunicare plăcuta, la toate nivelurile posibile și imposibile

Peter-Vlad Ianusevici

Clubul Trainerilor - Întâlnirea 2

Planificări

Reguli
Idei
Toate în şedinţa 2
P.S. Creştem
P.P.S.vedem pozele

Trainer = educatorul adultului (articol de Vica Chicu)

Ce se inţelege prin rolul trainerilor in societate…? Lumea a devenit aşa de complexă încît si cele mai simple lucruri par complicate, ca un exemplu ar putea fi daca ne referim la sensul cuvîntului si a cuvîntului , actualmente nu mai putem confunda cei doi termeni, chiar dacă pentru generaţiile anterioare ele au fost aproape sinonime.

Există procesul şcolarizării, care in termenii Comisiei europene inseamnă “ educaţie si profesionalizare” intr-un singur cuvânt “ Training” si “învaţarea la virsta adultă” - ceea ce pină recent a fost invaţarea pe tot parcursul vieţii, iar in prezent cuprinde toate procesele invaţării cu excepţia procesului educaţiei şcolare, a trainingului si a educaţiei universitare.

S-a finisat perioada in care educatia avea loc doar in tinereţe, acum suntem in “era” educaţiei permanente, si procesul de training poate fi considerat un element de bază pentru realizarea acesteea. Cu toţii constientizăm că ne aflăm intr-o societate Informaţionala , ce neaparat se conjugă cu societatea Cunoasterii, si această cunoastere poate fi oferită prin intermediul trainingului

Mă bucură faptul ca trainingul este perceput ca o “revoluţie” in procesul educativ, si tot in acelaşi timp mă framântă cognitiv intrebarea: “ ce va fi mai departe...? “

Comunicare în sec. XXI

Toate trainingurile de comunicare la care am mers de obicei vorbesc despre emiţător-receptor-feedback şi drumul pe care îl parcurge mesajul(mesajele). Dacă mergem în ceva mai avansat atunci putem da de

¤ NLP,

¤ ponderea mesajelor verbale şi non-verbale,

¤ tipuri de oameni(VAK pentru vizual, auditiv kinestitic sau altele) şi percepţia mesajelor de către ei.

Dar trăim în un secol tehnologic şi o astfel de abordare îmi pare învechită. Astăzi ca mesajul meu să ajungă la câteva sute, sau de ce nu-mii de oameni, nu este nevoie să îi comunic fiecărui în parte idea, nu trebuie să ridic telefonul sau să deschid e-mail-ul, vorbim despre un alt nivel de interacţiune.

Prin intermediul reţelelor sociale viteza "aria de acoperire" a comunicării a crescut în progresie geometrică, or aceasta este o nouă formă a interacţiunii între oameni. Ca să ai blog(care este cea mai sofisticată formă a web2.0) acum nu mai este nevoie de un efort considerent, iar pe măsură ce tot mai mulţi oameni se conectează la reţea impactul ei creşte proporţional. Oare nu există şi aici reguli sau legităţi, care în mod normal ar putea fi şi sunt diferite.

Atunci revin la idea că majoritatea trainingurilor de comunicare în ziua de azi sunt învechite, platforma face-to-face a fost înlocuită de un Open Space continuu şi permanent, lipsa de înţelegere a conceptului pentru publicul larg însă fură din randament. O soluţie în acest caz ar fi identificarea noilor canale, şi includerea lor în conceptul clasic a comunicării.

Trainerly yours,

Nicolae Apostu